Scriitorul Silviu Radu despre literatura contemporană română

– Ați scris o trilogie Codex Aureus. Care sunt reacțiile cititorilor?

– Ca să construieşti romanul trebuie să începi cu o idee… Trebuie să construieşti naraţiunea într-un mod mulțumitor – este, într-un fel, cea mai dificilă parte, pentru că, în mod repetat, trebuie să faci alegeri de fraze care au implicaţii majore mai târziu. Dacă scrii o propoziţie şi nu-ţi place, ştii că poţi reveni la ea şi s-o îmbunătăţeşti, dar povestea trebuie să aibă o logică așa că trebuie să anticipezi cum va influența acțiunea cărții o anumită frază spusă la capitolul 3 de exemplu. Îţi tot pui întrebări despre cum ar trebui să se dezvolte și cum va afecta povestea mai târziu pe parcursul ei. Îl atragi pe cititor într-un fel de joc, îi pui câteva capcane şi ascunzi dezvoltarea poveştii tale. Dacă intriga este corectă, dacă are o logică, detaliile emoţionale şi limba pentru a le descrie vor apărea în mod natural. Trebuie să găseşti o intrigă bună. Până acum am avut onoarea și bucuria să mă întâlnesc cu mulți cititori în turneele organizate pentru promovare cărților scrise de mine. Turnee organizate în multe orașe din țară și din străinătate. Reacțiile cititorilor au fost pozitive. Oamenii mă privesc cu interes atunci când le vorbesc despre cărțile scrise de mine întrebând diverse lucruri. Toate întrebările adresate de către cititorii mei le consider serioase, dar recunosc ca una din ele a fost extraordinar de savuroasă. La unul dintre evenimentele de promovare, un cititor a întrebat: „- Dom’le cât este adevăr și cât este ficțiune din ce ai scris dumneata aici? Iar eu i-am răspuns: – Oricare cititor al acestei cărți poate să privească acțiunea romanelor mele așa cum și-o imaginează mintea lui. – Mi-am dorit mult libertatea. Libertatea – această extraordinară zvâcnire a spiritului! Chiar dacă libertatea e suferinţă. Şi am avut şansa suferinţelor. Dar am avut şi beneficiul luptei. Am preferat statutul luptătorului, în locul castravetelui de seră”.

– Cred că în acest moment sunteți cel mai vândut scriitor brăilean. E adevărat?

– Nu știu dacă sunt cel mai bine vândut pentru că nu am o statistică de vânzări a scriitorilor din Brăila, dar cu siguranța pot spune că sunt unul dintre scriitorii căruia oamenii îi cer cărțile atunci când se întâlnesc cu mine. Chiar și pe stradă și eu le ofer gratis. Așa asta cu cel mai bine vândut nu cred că este viabilă. Este în schimb foarte posibil să fiu printre cei mă citiți. Aici sunt totuși nevoit să adaug fraza dintre scriitorii contemporani pentru că nu vreau să pătez memoria unor mari scriitori brăileni precum Fănuș Neagu, Panait Istrati, Mihail Sebastian.

– Prezența la târguri ajută un scriitor?

– Prezența la târguri ajută nu doar un scriitor celebru deja sau un scriitor străin. La târgurile din România de astăzi scriitorii noi nu au nicio șansă. Editurile mari fac regula. Dacă nu ești publicat de acele edituri practic tu, ca scriitor nou, ești condamnat să rămâi un veșnic necunoscut. Așa că ai o singură soluție. Să-ți construiești singur propriile mecanisme pe publicare, promovare, prezentare și vânzare.

– Cum vedeți literatura română de azi?

– Se citeşte în România. E adevărat, din pricina multor factori se citeste extraordinar de puţin, raportat la cât de mult se citeşte în Occident. Spre exemplu, nu se citeşte în întreaga Românie cât se citeşte la Londra. Eu fac parte dintr-o generaţie care şi-a trăit copilăria şi adolescenţa în ultimele două decenii ale comunismului în România. În 1990 aveam 18 de ani. Apoi mi-a fost dat să trăiesc primele două decenii ale criptocomunismului. Nu a fost uşor.

Mulți oameni de atunci şi-au păstrat funcţiile de decizie, s-au văzut încurajați de această cacealma istorică pe care o traversăm, indiscutabil, cu efecte dăunătoare. Un sistem păstrat care a devenit un cameleon. Problemele sociale greu de rezolvat îi oferă un cadru perfect de manifestare, dar manifestarea aceasta este una toxică. Pentru că dincolo de demagogie şi de elucubraţie mai are trei calităţi: aroganţa, mimetismul sau maimuţăreala şi moftul. De aici şi penibilitatea cu rang de savantlîc care îl propulsează acest cameleon ca pe un mare consumator al banilor publici, ca beneficiar exclusiv al unui socialism cu faţă umană. Generaţia mea în aceste lucruri şi-a găsit obstacolele. Omul e ca pomul, spune o vorbă veche, se cunoaşte după roade. Uneori se evidenţiază mai bine când reuşeşte să învingă obstacolele: cu cât sunt mai mari, cu atât i se vede mai bine caracterul. Fac parte din publicul cititor. Literatura contemporană română are nevoie de accesul la public şi de accesul publicului la cărţile autorilor români contemporani. Acest dublu acces, în zilele noastre, este restricţionat, încă, de factori de control al unor distributori de carte. Singurul care poate stabili valoarea unui scriitor este cititorul, lector simplu sau critic literar. Şi cititorului nu trebuie să i se îngrădească accesul la carte, nimeni nu are dreptul să îi selecteze lecturile. Au apărut însă librăriile online, pe internet, titlurile se pot solicita prin comandă electronică. Din fericire, lucrurile evoluează şi au loc transformări istorice.

Cei tineri s-au adaptat repede la aceste transformări. De aceea, celor tineri şi autentici nu le recomand nimic, fiindcă ştiu să îşi aleagă singuri. Altfel nu sunt nici tineri şi nici autentici.

– Dar literatura brăileană?

Interviul poate fi citit integral pe site-ul ziarulnatiunea.ro