TRANSILVANIA – INDEPENDENTĂ ? 

          În data de 27 ianuarie 2023, a devenit viral un mesaj legat de declararea Transilvaniei ca independentă, mesaj (re)promovat de unii de o vreme încoace. Cand a fost prima data postat, eu împreuna cu alții l-am prezentat și anunțat, dar se pare că nu a fost considerat important sau poate a fost băgat in seamă doar ca o glumă.
Din păcate, aceasta este și reacția autorităților din Uniunea Europeana și România despre acest subiect.

Un domn numit Laszlo Szokocs, autointulat sau poate numit (nu știm exact!) era președinte al Comitetului pentru Independența Transilvaniei, Partium și Banat (cu sedii neprecizate la Berlin și Munchen în Germania, Viena în Austria, Budapesta în Ungaria și Oradea în Partium (!!!) ) a postat pe Facebook mesajul pe care i l-a trimis d-nei Grappini pe 14 septembrie 2022. Cineva mi l-a trimis si mie, iar eu l-am repostat din nou ca un semnal de alarmă pentru ce ni se pregătește.

         Acest mesaj nu a fost trimis doar unor persoane particulare, ci și d-nei von der Leyen (în calitate de președinte în exercițiu la acea data al U.E.) și d-lui Klaus Johannis (în calitate de președinte al României). Cel puțin așa reiese de site-ul acestui grup… Nimeni de la U.E. sau din România nu a spus sau nu a comentat nimic despre acest mesaj. Poate că și aceștia l-au considerat – ca și alții înaintea lor sau după ei – ca o glumă sau ca un act aparținând unor persoane cu tulburări mentale.

O recapitulare a istoriei Transilvaniei

          Însă – cine a intrat pe site-ul lor sau pe contul lor de Facebook – poate constata că așa ceva există cu adevărat. În plus, chiar există un ceas care arată cât timp a mai rămas până când se va întâmpla așa ceva!

          În fața acestui aspect, am considerat că merită să facem o recapitulare a istoriei Transilvaniei înainte de a concluziona de ce și cine dorește ca Transilvania să devină pur și simplu un stat independent (Regiunea Autonomă Maghiară). Sau ulterior Transilvania trebuie să devină parte a unui stat vecin ?!?

        În secolele XI-XIII, ca peste tot în Europa, pe teritoriul actualei Românii, din micile stătulețe și regiuni autonome (numite la noi cnezate și voievodate) s-au creat și închegat trei state mari: Moldova, Ardealul și Valahia (cunoscut ulterior ca Țara Românească). Aici ne vom concentra să vorbim doar despre istoria Ardealului/Transilvania.

Transilvania sau Ardeal

         Transilvania sau Ardeal era cunoscută în antichitate ca Partes Transsilvaniæ sau Transsilvania. Este situată în interiorul arcului carpatic, iar de-a lungul timpului a făcut parte din Dacia, din Imperiul Roman, din Regatul Ungariei, respectiv din Imperiul Austriac. Pentru circa 170 de ani, între 1526 și 1699, a fost stat autonom, sub suzeranitatea Imperiului Otoman, cu numele de Principatul Transilvaniei. În această calitate a jucat un rol însemnat în Războiul de 30 de ani, de partea coaliției protestante. Odată cu victoriile imperiale pe frontul antiotoman, Transilvania a intrat sub administrație habsburgică, dar și-a păstrat formal statalitatea până în 1867, fiind condusă de guvernatori numiți de la Viena. 

Ambele denumiri înseamnă „dincolo de pădure”. Doar originile toponimice sunt diferite.

          Una din variante consacră termenul „Ardeal” ca provenind din maghiarul „erdely” din secolul al XV-lea., iar celalaltă variantă e de origine românescă, moștenit din geto-dacă, având origine proto-indo-europeană (cu vechime de 7.000 de ani). Originea cuvântului „Transilvania” are o singură variantă: el e derivat din latina medievală de cancelarie și este atestat din anul 1075 („terra ultra silvam”).

         În 1541, Principatul Transilvaniei (inclusiv Fagarasul) a fost recunoscut de Imperiul Otoman ca stat independent, care plătea totuși Porții Otomane un dar anual de complezența („munus honorarium”). La acestă dată, Valahia și Moldova erau deja sub dominație turcească (pașalâcuri otomane), dar meritul că Transilvania a rămas independentă aparține unor conducători de origine română ca Iancu de Hunedoara.

        De-a lungul timpului, capitalele Transilvaniei au fost: Alba Iulia/ Gyulafehérvár/ Karlsburg, Sibiu/ Nagyszeben/ Hermannstadt, apoi Cluj/ Kolozsvar/ Klausenburg.

Sfârșitul secolului XVII

         La sfârșitul secolului XVII, pe fondul diminuării puterii turcești, Transilvania intră în componența Imperiului Austriac, inițial ca principat autonom. În 1685 trupele austriece intră pe teritoriul Transilvaniei, iar în 1699, prin Tratatul de la Karlowitz, Imperiul Otoman cedează Imperiului Habsburgic (Austria) Ungaria, Transilvania, Croația. După 1691 regiunea a facut parte din fundus regius, teritoriu organizat ca zona de frontiera imperială. După o înfrângere decisivă a otomanilor pe Tisa (1696), Carol al VI-lea a acceptat pacea, anexând teritoriile deja ocupate.

          După Pacea de la Satu-Mare din 1711, Transilvania devine țară constituentă a Monarhiei Habsburgice, care ocupă treptat fostul Principat autonom al Transilvaniei (vasal Imperiului Otoman) cu intenția inițială de a-l transforma într-o zonă-tampon, iar ulterior pentru a-i exploata resursele. Titlul de principe al Transilvaniei a fost de atunci atributul exclusiv al monarhului Habsburg, care guverna provincia prin intermediul unui guvernator numit direct.

         Din 1765, în urma insistențelor Dietei transilvane dominate de nobili maghiari, titlul a fost transformat în Mare Principat, printr-o diplomă (doar cu valoare oficială !) în care se declara că provincia „nu este supusă niciunui alt regat sau altei stăpâniri și că „este cârmuită de propriile sale legi, magistrate și instituții și administrată de guvernatorul și consiliul provincial sub supravegherea noastră”.

 

            Din punct de vedere socio-cultural, trebuie amintit că la 7 octombrie 1698, sinodul de la Alba Iulia a decis unirea romanilor ardeleni cu Biserica Romei, fapt care a deschis calea emanciparii lor culturale. Drepturile politice promise nu au fost insa acordate. 

Etnicii români

          Principatul era unul multietnic, în care însă predominau etnicii români, în cea mai mare parte țărani ce munceau alături de țărani maghiari minoritari, pe domeniile nobililor maghiari. Puterea politică a fostului Principat era rezervată adepților religiilor recepte (catolicii, reformații calvini, sașii luterani și unitarienii), în timp ce ortodocșii (majoritatea etnici români) și evreii aveau statut de religie tolerate, fără drepturi politice și persecutați tacit. Aranjamentul era unul foarte tolerant față de standardele vremii în Europa Centrală, unde un stat avea de cele mai multe ori o singură astfel de religie oficială, celelalte fiind activ prigonite.

          De-a lungul domniei Mariei Tereza (1740-1780) și a lui Iosif al II-lea (1780-1790), românii au fost treptat excluși din viața politică a Transilvaniei, iar aceasta a devenit în 1804 o componentă a Imperiului Austriac.

          Monarhii habsburgici, au manevrat politica internă transilvăneană astfel încât catolicismul a devenit preponderent, atrăgând de partea sa și o parte a grupului etnic românesc majoritar. În timp, stimulate și de măsurile împăratului Iosif al II-lea, a luat naștere o puternică mișcare de emancipare culturală a etnicilor români, denumită Școala Ardeleană, precum și mișcări pentru drepturi politice, manifestate prin petiția Supplex Libellus Valachorum Transsilvaniae. 

         Între 1757-1761, s-a desfășurat cea mai importanta mișcare de împotrivire în zona Munților Apuseni, Valea Muresului, Valea Târnavelor și întreg ținutul Făgărașului, reprimată sângeros de către guvernatorul Transilvaniei, generalul Bukow. A urmat răscoala țăranilor români, conduă de Horia, Cloșca și Crișan (1784) care au cerut desființarea iobăgiei de către împăratul Iosif al II-lea al Austriei. Aceasta a dispărut de fapt abia în secolul următor, după războaiele napoleoniene (care au răspândit naționalismul) și după Revoluția din 1848 (care s-a soldat cu masacre și cu lupte grele pe teritoriul Transilvaniei), iar în urma Constituției din martie 1849 a Austriei, Principatul Transilvaniei a fost recunoscut ca țară a coroanei austriece, în întregime independentă de Ungaria). 

          Ulterior, Transilvania a fost inclusă în 1867 în Imperiul Austro-Ungar, Dieta a fost absorbită de Parlamentul de la Budapesta, iar teritoriul său a fost apoi împărțit în 16 noi comitate.

          Autorităţile austro-ungare (Imperiul Austro-Ungar a existat între anii 1867-1918) au continuat să desfiinţeze autonomiile istorice locale ale Transilvaniei și au înăsprit discriminarea între naționalități.

Mișcarea Memorandistă din Transilvania

        Mișcarea Memorandistă din 1892 a descris discriminarea sistematică la care erau supuși românii sub administrația maghiară. În ciuda eșecului, Memorandumul trimis către împăratul Franz Iosif de la Viena s-a dovedit o sinteză a situației românilor în Transilvania și a stat – prin argumentele de tip nationalist prezentate – la baza descentralizării administrative de după Unirea de la 1918.

         Statisticile arată că românii reprezentau în anii 1850-1851, 59% din populația Transilvaniei. Dintre toate orașele Transilvaniei, doar Brașovul mai avea o majoritate relativă de populație românească. Peste 90% dintre locuitori erau țărani, din care ¾ erau dependenți de moșier sau muncitori cu ziua, restul fiind liberi. Doar puțini știau să citească sau să scrie. Modul lor de viață se schimbase prea puțin de la începutul secolului al XVIII-lea. Clasa comercială și industrială provenită din rândul românilor era redusă ca număr și slabă din punct de vedere economic și, ca atare, putea juca doar un rol modest în treburile locale. Și asta se întâmpla după sute de ani de conducere maghiara !!! De ce nu se constată în nici o zonă din Ungaria că există zone cu populația minoritară e preponderent “majoritară“ ?!?

          Entuziasmul sincer al împlinirii istorice de la 1918 – cel mai important act de voinţă naţională a românilor din toate timpurile – a fost umbrit parţial de greutatea adaptării şi omogenizării. Românii din Vechiul Regat şi cei din provinciile unite la 1918 secole la rând sub dominație străină, fie ea ungară, austriacă, austro-ungară etc., sub cnut rusesc sau sub suzeranitate otomană.

       Ideile românilor cărturari din Transilvania au prins rădăcini mai întâi în Moldova și în Țara Românească, unde românii au pus baza Principatelor Unite (Moldova și Țara Românească) și au chemat la București un principe occidental. Această idee a fost inițial exprimată de Școala Ardeleană, apoi a devenit obiectiv politic major la București și Iași. Cu idea formată că românii aparțin Occidentului datorită rădăcinii lor latine, Ion Brătianu a mers să negocieze cu prinții de Hohenzollern-Sigmaringen pentru instalarea unui cap occidental regal la București.

Regele Carol I

         Lui Carol i s-au expus toate riscurile, dar i s-a și pus pe masă harta regiunii, iar dr. Carol Davila, însoțitorul lui Brătianu i-a spus: „Toate aceste țări – Transilvania, Banatul, Bucovina și Basarabia – sunt locuite în majoritate de români și de aceea vor trebui să se încorporeze odată la principatul României”. Atitudinea prințului de Hohenzollern seamănă, din motive diferite cu atitudinea ardelenilor în epocă: „Prințul nu vrea să știe însă nimic despre niște planuri atât de îndepărtate”, dar insistenți, trimișii României lasă pe birou un număr mare de cărți, hărți și fotografii din care Carol să poată face cunoștință cu eventuala lui țară.

          După primul război mondial, între Puterile Aliate, învingătoare în Primul Război Mondial, și Ungaria (în calitate de stat succesor al Imperiului Austro-Ungar, învins în Primul Război Mondial) s-au semnat tratatele de pace de la Sain-Germain en Laye (încheiat pe 10 septembrie 1919, însă semnat de România la 9 decembrie) și Trianon (4 iunie 1920), a fost oficializată includerea teritoriului Transilvaniei și a părții răsăritene a Banatului în cadrul României.

           După primul război mondial, împăratul austro-ungar Carol I încearcă să recâștige teritoriul pierdut, bazându-se pe cele șase națiuni încă supuse (austriac, maghiar, ceh, iugoslav, polonez, ucrainian) și încearcă să negocieze cu Antanta, dar hotărârile fuseseră luate.

Dictatul de la Viena

          Va reuși abia după 20 de ani prin Dictatul de la Viena, când Germania și Italia au obligat România să cedeze teritoriul Transilvaniei de Nord Ungariei (jumătate din teritoriul aflat în dispută). Pretențiile Ungariei se bazau pe argumentul dreptului istoric, iar argumentele României aveau în vedere principiul etnic. Teritoriul – denumit Transilvania de Nord (majoritate maghiarofonă, denumită Țara Secuilor) – nu avusese până în 1940 precedente politice în limitele teritoriale fixate de Dictatul de la Viena.

 

         Acum 100 de ani, liderii ardeleni erau regionaliști și militau pentru descentralizare, fiindcă veneau dintr-o lume care funcționa în acest fel, în vreme ce în România de atunci (adică Moldova unită cu Țara Românească) preferau centralizarea ca formulă de lucru. În Transilvania există încă această tentație și mai multe grupări vizează o descentralizare care să-i avantajeze pe ardeleni, care în viziunea lor muncesc și pentru alții. Tudor Duică, președintele asociației Transilvania Noastră/ Erdélyünk/ Unser Siebenbürgen, crede încă în nevoia unei reale regionalizări, dar spune că site-ul care flutură independența provinciei nu face decât „să compromită inițiativele serioase” gândite în cadrul constituțional: „Niciun transilvanist nu e implicat în această poveste.” Pentru Duică, așa-zisa declarație de independență e o provocare.

         În perioada interbelică, Transilvania a fost considerată o zonă calmă care combina un clişeu „românesc“ cu altul „neromânesc“.Conceputul (germano-maghiar) al Transilvaniei tolerant afirma că nici o etnie sau o confesiune nu avea forţa să se impună clar în detrimentul celorlalte. În condiţii de toleranţă mocnită şi îndîrjire molcomă din secolul XX, lista revoltelor transilvane pare deopotrivă scurtă şi tulbure. Evenimente legate de națiune și de credință în Transilvania au avut loc la Cluj în 1946 ori la Tîrgu Mureş, în 1990 ori pe marginile Transilvaniei (Valea Jiului, atât în „format“ interbelic, cât şi în cel post-decembrist, Sibiu, 1989 sau Braşov, 1987).

 

Explicații subiective despre Transilvania

        Există un proiect numit România care oferă niște explicații subiective despre Transilvania.

În secolul XX, pe fondul formării statelor naționale, pentru o perioadă mai scurtă sau mai lungă de timp, au existat pe teritoriul Transilvaniei regiuni autonome (Regiunea Autonomă Maghiară) sau cu denumiri etno-geografice (Țara Zarandului, Țara Bârsei, etc). Unele formule sunt folosite și în actualitate.

         În acest context, trebuie să precizăm că între 1952- 1968 pe teritoriul Transilvaniei a existat Regiunea Autonomă Maghiară (13.550 km2 și cca. 730.000 locuitori) cu sediul la Târgu Mureș.” Această regiune a fost reorganizată/micșorată in 1960, cu o nouă denumire: Regiunea Mureș Autonomă Maghiară. Aceasta din urma a fost desființată prin noua organizare teritoriala in februarie 1968.

        De asemenea, trebuie precizat că stema „horthysta”/”iredentista”/”austro-ungara” este exact aceeași stema cu a fostului județ Trei-Scaune, actualmente județul Covasna. Ea apare și pe stema comunistă a județului Covasna. Să nu uităm nici faptul că Transilvania nu este o regiune oficială, deci n-are steag.

        În noiembrie 2014, Ioan-Aurel Pop (rectorul UBB, specialist în Istorie Medievală) explică faptul că această moştenire ardeleană de peste veacuri (ordinea, disciplina, educaţia, libertatea religioasă, reglementarea proprietăţii, regulile de convieţuire între popoare şi sancţiuni pentru nerespectarea legilor) sunt câteva dintre „darurile“ lăsate de Habsburgi în Transilvania. De asemenea, dl. profesor Ioan-Aurel Pop afirmă că ideea românilor despre România nu este ceva care să fi existat dintotdeauna în forma pe care o cunoaștem acum: “ideea noastră despre România a fost construită de-a lungul generațiilor prin munca multor oameni, prin impactul elementelor externe, prin modul în care oamenii au reacționat la întâmplări neașteptate. Viziunea României nu a fost mereu aceea a României Mari”.

       

Stat național, etnic și lingvistic

       Profesorul Lucian Boia atrage atenția că Unirea făcută sub sceptrul lui Mihai Viteazul la 1600 era una de tip medieval, care presupunea relații de suzeranitate și subordonare, iar aspectul etnic era neglijabil din perspectiva politică a epocii.

       Ideea de stat național, ca teritoriu unitar din punct de vedere cultural, etnic și lingvistic a devenit dominantă în Europa abia în secolul XIX. Înainte, majoritatea românilor din Transilvania au trăit sub guvernarea austro-ungară, fără dorința expresă de a se uni cu restul românilor din sud și din est. Acest aspect reprezintă una din bazele declarării Transilvaniei ca independentă.

       Multiculturalismul era o realitate în marile imperii europene. Toate imperiile, deci și Imperiul Austro-Ungar și Imperiul Otoman și Imperiul Țarist și alte imperii aveau această structură de mozaic și o legitimau prin natura autocrată a puterii.

        Pe site-ul info@independence2023.eu apare această hartă ca fiind cea pe care organizația din Germania, Austria, Ungaria și Partium (?), o declară ca fiind cea pe care o dorește să o declare ca fiind Transilvania liberă. ChiarȘ ce înseamnă zona “Partium” ???

        Așa zisul ”Comitet” cu sediul la Berlin a trimis U.E. și Președinției României un comunicat prin care solicită organizarea unui referendum prin care să se aprobe îndependența Transilvaniei, Partiumului și Banatului. Respectivii susțin că au strâns peste 870.000 de semnături pentru acest demers.

         De asemenea, exista o fotografie în care Viktor Orban prezintă o hartă (CUI ???) pe care zona despre care discutăm (Transilvania !) apare într-o culoare mai deschisă… Sa fie din cauză că acolo este marcată o zonă depresionară care are de obicei o altă culoare decât munții ?!? _oate pentru că acolo chiar există o zonă “interesantă” pentru Ungaria ?!: Sau pentru că cineva are interes să declare acea zona inițial independentă, iar apoi să ceară alipirea acestei zone la Ungaria ?!?

Ungaria Ravizionista       

        Prim-ministrul Ungariei a venit de mai multe ori în România NEOFICIAL (meciuri, vizite de prietenie, etc), ocazie cu care s-a afișat promovând ținutul secuiesc (care în mare e același cu cel al Transilvaniei independente !!!), dar nu s-a afișat sub acest aspect niciodată. Presa a observat aceste vizite, dar oficialii – nimic ! Ce a urmat? Muuultă liniște !!!

         Pentru fostul ministru de externe Cristian Diaconescu, această tăcere pare să fie „parte a unui război hibrid”, adică „un exercițiu de încercare de a provoca un anume tip de reacție care pe urmă să intre într-o logică de escaladare”. Totuși, fostul diplomat consideră că nu există niciun fel de riscuri, fiindcă „în Transilvania există un consens în ceea ce privește așteptările, mai ales cele de natură economică”, iar pentru aspirațiile identitare și culturale „sunt alte mijloace de sprijinire”. Există diverse nemulțumiri în această provincie istorică, mai ales în rândul maghiarilor, dar Diaconescu nu crede că ele ar putea duce la segregare sau violențe, mai ales în această perioadă în care războiul de agresiune împotriva Ucrainei devine tot mai dur în țara vecină, iar mijloacele propagandistice însoțesc retorica de război: „Românii înțeleg bine pericolul care se află aproape de granițele noastre.”

         În plus, “nu a existat niciodată o mișcare pentru independența Transilvaniei”, după cum explică profesorul de istorie și relații internaționale Daniel Citirigă de la Universitatea Ovidius din Constanța.

        Istoricul Lucian Nastasă-Kov cs, profesor la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj, consideră că dacă nu e doar „un gest ridicol și naiv, atunci ar putea fi vorba despre o diversiune, o testare a reacțiilor publicului”, care să fie folosită la un moment dat cine știe cum.

 

 Independența Transilvaniei?

          Szokocs Laszlo, președinte al așa-numitului Comitet pentru Independenta Transilvaniei, Partium si Banat, cu locuința la Viena, i-a transmis presedintelui Klaus Iohannis un înscris prin care declară că Transilvania a devenit „independentă”, (potrivit aktual24.ro). El afirmă: “Credem că avem dreptul la autodeterminare, că avem dreptul de a forma o țară independentă și că această dorință trebuie respectată și urmată nu doar de România, ci și de toate țările din lume… Credem că chiar si dupa 100 de ani, cetățenii din Transilvania, Partium și Banat au dreptul de a-și exprima oricând nemulțumirea și de a-și declara independența față de România în baza dreptului la autodeterminare, așa cum am făcut-o cu Ungaria in 1918.

        Organizația lui Szokocs Laszlo anunță de asemenea că „nu mai recunoaște Guvernul României ca guvern oficial și că România este obligată să coopereze cu Guvernul Provizoriu al Transilvaniei”.

        Site-ul care promovează ideea secesionistă (al cărui reprezentant/lider este Szokocs Laszlo !) susține că pe 4 iunie 2023 în cele 16 județe din vestul României (viitoare cantoane: Alba Iulia, Arad, Baia Mare, Bistrița, Brașov, Cluj-Napoca, Hunedoara, Miercurea Ciuc, Odorheiu Secuiesc, Oradea, Reșița, Satu Mare, Sfântu Gheorghe, Sibiu, Târgu Mureș, Timișoara, Zalău), se va declara independența Transilvaniei. De ce 4 iunie? Poate, fiindcă este data semnării Tratatului de la Trianon și separatiștii care au început acest joc se gândesc la o revanșă mai mult sau mai puțin virtuală. Data aleasă trădează nu doar scopul, ci și selecția celor care eventual sunt parte a acestui proiect care se desfășoară pe internet. Iar puțin mai târziu – la 15 august 2023 “ne vom separa de România”.

       

Cheile Transilvaniei

            Așa cum a a afirmat și altcineva, suntem curioși cum speră ei să facă asta: cu ajutorul lui Orban sau al lui Putin ? Deoarece nu prea avem acces la surse care să ne indice calea în acastă direcție, nu avem decât să ne imaginăm acest aspect.

         Prin această declarație publicată pe internet, Iohannis pare să fie somat să ”predea cheile” Transilvaniei.”.

        Repetăm: așa zisul ”Comitet al Transilvaniei” (cu multiple sedii, dar cu sediul principal la Berlin) a trimis U.E. și Președinției României un comunicat prin care solicită organizarea unui referendum prin care să se aprobe îndependența Transilvaniei, Partiumului și Banatului.

         De fapt, indiferent de răspunsul acestor autorități, Transilvania lui Szokocs Laszlo își va declara ORICUM independența. Ciudat și grav este faptul că autoritățile statului roman (Președinție, partide, servicii secrete, etc) care de obicei se sesizează ”la cea mai mică abatere de la normalitate”, nu au nici cea mai mică reacție legat de acest fapt, pe care ar trebui să îl considere destul de grav și de important !!! Dacă un oarecare postează ”orice” pe o rețea de socializare care nu e conformă cu ideile/tendințele ”oficiale” va fi imediat ”sancționat”.

          Să înțelegem prin această (ne)reacție că actualii conducători ai U.E. și a României sunt de acord ? Sau că eventual chiar sprijină această idee ? Această abordare nu face decât să deschidă drumul spre alte abordări cu impact negativ pentru România și cu consecințe dezastruoase pentru țara noastră.

04.02.2023  

 de Fl. Stan

 

SURSE:

 https://ro.wikipedia.org
 https://adevarul.ro  Mathias Bernath, Habsburgii și începuturile formarii Națiunii Române; Cluj Napoca, 1994 Virgil Cândea (coord.), Istoria românilor, Vol. 5, București 2002  https://romania.europalibera.org  https://www.mediafax.ro/cultura-media
o https://dilemaveche.ro
 info@independence2023.eu
 https://www.ziaruldeiasi.ro  https://www.hotnews.ro/stiri-esential
 https://www.monitorulexpres.ro