Bucovina, pământ românesc, azi tot sub talpă străină

Cu excepția Belgiei și a Franței de Nord, puține regiuni din Europa au fost mai chinuite ca Bucovina, în timpul primului război mondial. A fost de trei ori ocupată de ruși și de tot atâtea ori reocupată de austrieci. Figura sinistră care n-a cruțat niciodată poporul român de toate rechizițiile, umilințele și extorsiunile rămâne șeful jandarmeriei, supranumit ”tatăl spânzurătorilor”, colonelul Fischer. După fiecare revenire a austriecilor, acesta declara dușmănos că nu recunoaște în Bucovina decât ”germani, evrei și… trădători”. Furia colonelului era justificată de trezirea la viață politică a românilor. Intelectuali, meșteșugari de tot felul, țărani se refugiaseră pe alte pământuri românești, în Basarabia sau în Vechiul Regat, unde duceau o propagandă susținută privind drepturile lor naționale.

Deviza Austriei fusese totdeauna Divide et impera – dezbină și stăpânește. În Bucovina, locuită la nord de ruteni, la sud de români, autoritățile vieneze încurajau aberant constituirea unui stat ucrainean. Un istoric de mai târziu avea să spună că în actele de stare civilă ale istoriei acest stat trebuia trecut la rubrica celor născute moarte. Acum, în anii războiului, rațiunea care impunea susținerea ucrainenilor era una singură: foamea. Mănoasele câmpii locuite de ucraineni ar fi trebuit să asigure în continuare în primul rând aprovizionarea capitalei. Carpatorusia, unită cu Bucovina, urma ”să fie vândută pentru mâncare”, scria Ion Nistor.

 

Bucovina, pământ românesc, fusese desprinsă samavolnic din trupul Moldovei, în 1775, printr-un aranjament austro-turc. Acum, în 1918, trebuia să revină în hotarele firești. În acest sens, deputații români din Reichsrat au constituit cu Consiliu Național format din 50 de persoane. Acesta urma să decidă statutul viitor al provinciei. O propagandă bine articulată se făcea prin ”Glasul Bucovinei”, editat între alții de Sextil Pușcariu. În editorialul numărului 1, intitulat Ce vrem, se spunea: ”Vrem să rămânem români pe pământul strămoșesc…, nu mai vrem să cerșim de la nimeni drepturile care ni se cuvin…, pretindem ca împreună cu frații noștri din Transilvania și Ungaria să ne plăsmuim viitorul care ne convine nouă în cadrul românismului”.

Continuarea pe site-ul radioromaniacultural.ro