EXPUNERE de MOTIVE – AMENDAMENTE la Plx 168/2025 (Legea 241/2025) 

la Plx 168/2025 respinse de COMISIA JURIDICĂ la solicitarea inițiatorului privind unele măsuri pentru prevenirea și combaterea antisemitismului, xenofobiei, radicalizării și a discursului instigator la ură

 

Proiectul 168/2025 devenită Legea nr. 241/2025 din 23 decembrie 2025 fără dezbatere, cu amendamentele societății civile respinse fără a fi supuse dezbaterii, modifică Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 31/2002, înăsprind sancțiunile pentru promovarea simbolurilor și faptelor cu caracter fascist, legionar, rasist sau xenofob, și a cultului persoanelor vinovate de genocid, interzicând mai larg aceste manifestări și fapte, inclusiv distribuirea de materiale, și a fost promulgată de Președintele României prin Decret nr. 1169/2025. Vor dispărea personalități (scriitori, poeți, personalități din istorie, denumiri de străzi, expresii care ar fi aparținut personalităților interzise. 

Puncte de vedere exprimate de ASOCIAȚIA MIȘCAREA pentru PACE 

1. Încălcarea libertății de exprimare și de asociere  (se referă la Art. 13 alin. (2) din PL-x 168/2025)

Proiectul de lege propune interzicerea acordării de denumiri unor organizații (cu sau fără personalitate juridică) care includ numele unor persoane considerate „vinovate de săvârșirea unor infracțiuni de genocid, contra umanității și de război” sau care „au făcut parte din conducerea organizațiilor fasciste, legionare, rasiste sau xenofobe”, fără a impune condiția unei condamnări penale definitive.

Această prevedere:

• încalcă art. 30 și 40 din Constituție privind libertatea de exprimare și libertatea de asociere;
• introduce o pedepsire prin prezumție și o formă de cenzură colectivă, fără bază juridică în condamnări;
• poate duce la interzicerea folosirii numelor unor figuri istorice și culturale fundamentale în memoria colectivă și în denumiri publice, fără ca acestea să fi fost vreodată condamnate penal (ex: Nicolae Iorga, Octavian Goga, Nicolae Paulescu).

În lipsa unei hotărâri judecătorești, această interdicție riscă să transforme legea într-un instrument de revizuire istorică forțată și de cenzură ideologică arbitrară.

 

2. Cenzură ideologică și atingerea memoriei culturale și istorice (se referă la: Art. 2 lit. b’), Art. 4 alin. (2′) și (2²), Art. 5, Art. 6 din PL-x 168/2025)

Modificările propuse de PL-x 168/2025 definesc materialele fasciste, legionare, rasiste sau xenofobe într-o manieră vagă și lipsită de criterii obiective, incluzând: „imagini, mesaje text, conținut audio-video, cărți, articole, alte documente și materiale de propagandă, precum și alte asemenea reprezentări, care transmit idei, concepții sau doctrine” (art. 2 lit. b’).

Această formulare:

• creează un cadru legal neclar, deschis interpretărilor arbitrare și cenzurii excesive;
• poate conduce la pedepsirea materialelor de arhivă, documentare sau analize academice;
• pune în pericol dreptul la memorie, cercetare, critică și analiză a fenomenelor istorice, incluzând perioade și ideologii controversate.

Prin incriminarea vagă a „distribuirii” sau „promovării” de idei sau nume, proiectul nu respectă principiul constituțional al proporționalității (art. 53) și aduce atingere:

• libertății de exprimare și informare (art. 30–31 Constituție);
• art. 10 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului (CEDO);
• art. 19 din Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice (PIDCP).

De asemenea, în jurisprudența CEDO (cazuri relevante: Lehideux și Isorni v. Franța, Otto-Preminger-Institut v. Austria), s-a statuat clar că discursul istoric, chiar dacă sensibil, controversat sau dur, nu poate fi suprimat prin sancțiune penală dacă nu incită direct la ură sau violență.

3. Termenul „ură” – noțiune vagă, imposibil de sancționat penal fără definiție   (se referă la: Art. 1 din PL-x 168/2025)

Proiectul introduce în Art. 1, o formulare extinsă:

„Pentru prevenirea și combaterea incitării la ură națională, rasială sau religioasă, la discriminare și la săvârșirea de infracțiuni (…), prezenta ordonanță (…) interzice (…) etc.”

Utilizarea noțiunii de „ură” în textul legii penale este problematică din următoarele motive:

• „Ură” este o emoție subiectivă, care nu are o definiție juridică precisă și este imposibil de probat sau sancționat în mod obiectiv;
• lipsa unei definiții legale clare încalcă art. 7 din Constituție, care prevede principiul legalității incriminării („nullum crimen, nulla poena sine lege”);
• introduce un risc crescut de arbitrar în aplicarea legii penale, fiind imposibil de distins între exprimarea critică, protestul legitim și incitarea reală la violență.

Această formulare afectează:

• libertatea de exprimare (art. 30 din Constituție),
• dreptul la informare (art. 31 din Constituție),
• și contravine principiului legalității prevăzut de art. 7 CEDO și art. 10 alin. (2) CEDO.

Recomandarea este eliminarea termenului „ură” sau, cel puțin, înlocuirea cu formulări juridice consacrate, precum: „incitare directă și publică la discriminare, ostilitate sau violență”, în acord cu standardele ONU și CEDO.

 

4. Incriminarea simbolurilor și cultului unor figuri istorice – risc de cenzură, afectare a memoriei naționale și a libertăților fundamentale

(se referă la: Art. 2 lit. b’), Art. 5, Art. 6, Art. 12 și Art. 13 alin. (2) din PL-x 168/2025)

Proiectul introduce infracțiuni și interdicții vagi legate de promovarea, distribuirea sau expunerea unor materiale, simboluri sau referințe la figuri istorice, inclusiv prin utilizarea termenilor „cult al persoanelor”, „promovare”, „evocare” sau „distribuire”, fără o diferențiere clară în funcție de scopul sau contextul activității (educațional, științific, jurnalistic sau artistic).

Această abordare:

• încalcă art. 7 din Constituție, deoarece termenii utilizați sunt vagi, subiectivi și lipsiți de claritate juridică;
• contravine principiului proporționalității sancțiunii penale (art. 53 Constituție);
• afectează grav libertatea de exprimare (art. 30) și dreptul la informare (art. 31);
• încalcă art. 10 din CEDO și art. 19 din PIDCP, privind libertatea de exprimare academică și istorică;
• ignoră jurisprudența CEDO (Lehideux și Isorni v. Franța, 1998), care cere ca doar incitarea clară și directă la ură sau violență să poată fi sancționată penal.

În lipsa unei condamnări penale individuale, incriminarea oricărei „evocări” sau „cult public” riscă:

• să afecteze cercetarea istorică, memorialistica și arta;
• să conducă la ștergerea selectivă a memoriei colective și a patrimoniului cultural, în contradicție cu principiile UNESCO privind cultura, identitatea și patrimoniul.

Exemple problematice includ personalități precum:

• Nicolae Iorga – care, în ciuda unor poziții controversate, rămâne una dintre figurile centrale ale culturii române;
• Octavian Goga – fost premier, poet național, membru al Academiei;
• Nicolae Paulescu – savant recunoscut internațional pentru descoperirea insulinei.

Aceștia nu au fost condamnați penal, iar aplicarea automată a legii asupra numelor lor ar fi o revizuire istorică politizată și o cenzură indirectă asupra comunităților și memoriei locale (Art. 12 și Art. 13 din PL-x).

Conform Deciziilor CCR nr. 330/2021 și nr. 619/2021, trebuie să existe o distincție clară între opinie și instigare, iar o interdicție vag formulată poate duce la abuzuri împotriva cercetătorilor, jurnaliștilor, profesorilor sau artiștilor.

 

5. Referirea la „legionari” și „Mișcarea Legionară” – lipsă de claritate juridică, risc de stigmatizare istorică și abuz sancționator (se referă la: Titlul legii și Art. 2 lit. f) din PL-x 168/2025)

Titlul proiectului și art. 2 lit. f) includ explicit termenii „legionar” și „Mișcare Legionară” ca elemente definitorii ale faptei penale, fără o hotărâre judecătorească actuală care să consacre caracterul fascist al Mișcării sau să o interzică formal.

Conform comunicării nr. 403/08.06.2015 a Institutului Național pentru Studiul Totalitarismului – Academia Română, caracterul fascist al Mișcării Legionare nu este în mod cert și definitiv stabilit.

Această abordare:

• încalcă principiul legalității incriminării (art. 7 din Constituție, art. 1 Cod penal);
• stigmatizează generic întreaga Mișcare și, prin extensie, orice referință culturală, istorică sau simbolică la aceasta, fără distincție între apologie și analiză istorică;
• afectează libertatea de opinie și de exprimare (art. 30), precum și libertatea de asociere (art. 40);
• nu respectă criteriile stricte pentru restrângerea drepturilor prevăzute de art. 53 Constituție, nici exigențele CEDO, care cere un pericol concret și iminent, nu o simplă apartenență ideologică (Lehideux și Isorni v. Franța, 1998).

Referirea generică la termenul „legionar” ca incriminator:

• este incompatibilă cu Decizia CCR 330/2021, care distinge între opinii politice/istorice și fapte concrete de instigare la ură sau violență;
• poate duce la stigmatizarea excesivă a formelor de asociere memorială, cercetare istorică sau opinie personală, fără nicio legătură cu propaganda de tip fascist;
• ridică probleme de arbitrar în aplicarea legii penale, mai ales în lipsa unor definiții legale riguroase pentru noțiuni ca „fascist”, „legionar”, „rasist”, „xenofob”.

Concluzie:
Includerea termenului „legionar” în titlul legii și în definițiile penale în absența unei condamnări sau interdicții juridice formale este neconstituțională. Se încalcă:

• art. 7 Constituție, art. 1 Cod penal (claritate, legalitate),
• art. 30 și 40 Constituție (exprimare, asociere),
• art. 10 CEDO, art. 19 PIDCP,
• și contravine jurisprudenței CCR (Deciziile 330/2021 și 619/2021) și CEDO (cazul Perinçek v. Elveția, 2015).

 

6. Incriminarea vagă a materialelor didactice și educaționale – risc de cenzură și afectare a libertății academice (se referă la: Art. 2 lit. b’), Art. 4 alin. (2′), (2²), Art. 5 din PL-x 168/2025)

Proiectul incriminează „materiale fasciste, legionare, rasiste sau xenofobe” fără a distinge între scopul propagandistic și utilizarea educațională, științifică, arhivistică sau jurnalistică a acestora. Se incriminează distribuirea sau punerea la dispoziție „în orice mod”, ceea ce afectează:

• cărți, articole, materiale audio-video, documente de arhivă, materiale didactice – fără a analiza contextul, scopul sau intenția.

Această formulare:

• încalcă libertatea de exprimare și de creație (art. 30) și dreptul la informare (art. 31);
• contravine art. 10 din CEDO și art. 19 din PIDCP, care garantează dreptul de a primi și a comunica informații, inclusiv idei controversate în context academic;
• riscă să devină un instrument de cenzură mascată aplicabil profesorilor, cercetătorilor, jurnaliștilor, muzeografilor, bibliotecarilor, etc.;
• nesocotește jurisprudența Curții Constituționale (Deciziile 330/2021 și 619/2021) care impune delimitarea clară între exprimare și infracțiune, între informare și propagandă.

Concluzie:
Incriminarea distribuției sau promovării materialelor fără a ține cont de scopul didactic, științific, jurnalistic ori educativ încalcă:

• art. 30 și 31 din Constituție;
• art. 10 CEDO și art. 19 PIDCP;
• și creează un cadru legal incompatibil cu standardele europene în materia libertății academice.

Este necesară introducerea expresă a unei excepții pentru materialele folosite în interesul educației, cercetării, artei sau dezbaterii de interes public – așa cum este prevăzut parțial în art. 4 din actuala OUG 31/2002, dar care trebuie extins și protejat mai clar.

 

7.  Ambiguitatea termenului „infracțiuni de război” – risc de extindere abuzivă a sferei penale (se referă la: Art. 1, Art. 2 lit. c), Art. 5, Art. 6 din PL-x 168/2025)

Proiectul de lege utilizează alternativ sintagmele „infracțiuni de genocid, contra umanității și de război”, fără a distinge între termeni consacrați juridic la nivel internațional și formulări vagi sau improprii.

Probleme identificate:

• Termenul „infracțiuni de război” nu este definit în legislația română și nici în dreptul internațional;
• Poate include, teoretic, orice faptă penală de gravitate redusă comisă într-un context militar (ex: un furt mărunt), fără a reflecta gravitatea și natura specifică a crimelor internaționale;
• Termenii acceptați și recunoscuți în mod constant sunt „crime de război” și „crime împotriva umanității”, prevăzuți expres în:
  • Statutul Curții Penale Internaționale (CPI),
  • Convențiile de la Geneva și protocoalele adiționale,
  • Dreptul internațional umanitar,
  • Codul penal român (art. 439–440).

Utilizarea termenului vag „infracțiuni de război”:

• încalcă art. 7 din Constituție și art. 1 din Codul penal – principiul legalității incriminării (nullum crimen sine lege certa);
• creează riscul de extindere abuzivă a sancțiunilor penale asupra unor fapte care nu întrunesc standardul de crimă internațională;
• poate conduce la revizuirea istorică a unor condamnări politice, în special din perioada comunistă;
• afectează indirect libertatea de exprimare și dreptul la informare (art. 30 și 31 din Constituție);
• nu respectă condițiile de proporționalitate (art. 53 din Constituție);
• contravine jurisprudenței CEDO, care cere claritate și predictibilitate în domeniul penal (Perinçek v. Elveția, Otto-Preminger-Institut v. Austria).

Recomandare:

• Utilizarea exclusivă a termenilor „crime de război” și „crime împotriva umanității”, în forma consacrată de dreptul internațional și de Codul penal român;
• Înlocuirea sintagmei „contra umanității” cu „împotriva umanității”, pentru coerență terminologică și legală.

 

 8. Majorarea automată a pedepsei pentru distribuția online – disproporționată, lipsită de fundament și potențial discriminatorie

(se referă la: Art. 4 alin. (2²), Art. 6 alin. (3) din PL-x 168/2025)

Proiectul prevede că, dacă distribuirea de materiale incriminate are loc prin intermediul unui sistem informatic, limitele de pedeapsă se majorează automat cu jumătate, fără a fi necesară demonstrarea unui pericol concret suplimentar.

Această prevedere:

• încalcă principiul proporționalității prevăzut de art. 53 din Constituție;
• contravine art. 10 CEDO, care nu permite sancționarea mai severă doar pentru simplul fapt că fapta s-a produs online;
• încalcă jurisprudența CEDO (Delfi AS v. Estonia, 2015), care stabilește că nu este justificată o sancțiune mai severă în lipsa unei justificări solide privind impactul, intenția, natura platformei și contextul expresiei.

Această majorare:

• nu distinge între propagandă activă și distribuirea pasivă sau accidentală (ex. repostare, distribuție de conținut istoric, educativ sau artistic);
• poate genera o formă de discriminare indirectă a celor care folosesc internetul pentru activități educaționale, civice sau jurnalistice;
• încalcă principiul echității sancționatorii, prin tratamentul mai dur al aceluiași conținut exprimat în mediul digital față de cel exprimat fizic.

Concluzie:

• Majorarea automată a pedepsei pentru distribuția online trebuie eliminată sau restrânsă strict la cazuri în care se poate demonstra un impact extins și o intenție clară de incitare;
• Legea penală trebuie să fie proporțională, clară și justificată printr-o analiză individualizată a circumstanțelor, conform CEDO și Constituției României.

 

 9. Eliminarea sau restrângerea plângerii prealabile – risc de abuzuri asupra libertății de exprimare și procesului echitabil

(se referă la: Art. 6¹ alin. (2) din PL-x 168/2025)

Proiectul menține plângerea prealabilă ca excepție și doar în cazul în care fapta este îndreptată împotriva unei singure persoane individualizate, ceea ce înseamnă că în toate celelalte cazuri, procesul penal poate fi declanșat din oficiu.

Această prevedere:

• permite declanșarea de urmăriri penale pentru opinii generale, exprimări istorice, artistice sau politice, chiar în lipsa unei victime directe;
• încalcă art. 30 din Constituție privind libertatea de exprimare;
• încalcă art. 10 din CEDO, care impune garanții suplimentare în cazul sancționării discursului;
• afectează dreptul la un proces echitabil (art. 6 CEDO), prin faptul că nu este asigurată o plângere formulată de o parte lezată concretă, ci pot exista anchete deschise doar în baza inițiativei organelor statului.

Rolul plângerii prealabile:
Plângerea prealabilă constituie o garanție procedurală esențială în cazul infracțiunilor de opinie sau discurs:

• limitează declanșarea abuzivă a urmăririi penale în lipsa unui interes legitim;
• protejează libertatea de exprimare față de interpretările arbitrare ale autorităților;
• este o practică recunoscută în dreptul penal în materie de fapte cu caracter subiectiv, ideologic sau discursiv.

Concluzie:

• Este necesară menținerea cerinței de plângere prealabilă pentru toate faptele de exprimare sau opinie, chiar și în cazul afirmațiilor generale, pentru a respecta standardele constituționale și internaționale privind libertatea de exprimare și procesul echitabil.

 

 10. Incriminarea neconstituțională a „negării” – risc de cenzură istorică, imprevizibilitate penală și dublare de norme

(se referă la: Art. 6 alin. (1), (2), (2¹), (3) din PL-x 168/2025)

Proiectul introduce o incriminare amplă și neclară a „negării, contestării, aprobării, justificării sau minimalizării evidente” a Holocaustului, genocidului, crimelor împotriva umanității sau de război, fără a condiționa sancțiunea de existența unei instigări concrete la ură sau violență.

Această formulare:

• nu respectă cerințele de proporționalitate și claritate din art. 53 și art. 7 Constituție;
• încalcă libertatea de exprimare (art. 30) și dreptul la informare (art. 31);
• contravine art. 10 CEDO și art. 19 PIDCP, care protejează pluralismul opiniilor asupra istoriei, inclusiv exprimarea unor interpretări controversate sau neconvenționale.

Jurisprudență relevantă:

• Perinçek v. Elveția (CEDO, 2013/2015): a stabilit că negarea unui eveniment istoric (genocidul armean) nu poate fi pedepsită penal în lipsa unui discurs de ură concret;
• Lehideux și Isorni v. Franța (CEDO, 1998): a recunoscut dreptul la exprimare istorică, inclusiv pentru opinii în favoarea unor personaje controversate.

Lipsa unei distincții între formele de exprimare:

• Proiectul nu distinge între:
  • negare ideologică (exprimare simbolică sau politică),
  • cercetare academică sau jurnalistică,
  • propagandă extremistă instigatoare la ură;
• Rezultatul este o normă penală imprevizibilă, contrară jurisprudenței CCR și CEDO.

Observație tehnică: Redundanță normativă

• Alineatul (2¹) introduce o formă particularizată a faptei de la alin. (1), referitoare la Holocaustul pe teritoriul României, deși fapta este deja cuprinsă în forma generală;
• Această duplicare legislativă poate crea confuzie juridică și duce la riscul de dublă sancțiune pentru aceeași faptă – contrar principiului „ne bis in idem”;
• De asemenea, în absența unei hotărâri definitive unice cu forță de lege privind interpretarea unică a evenimentelor istorice, introducerea sancțiunii pentru opinii alternative (precum cele exprimate de Sabin Manuilă sau William Filderman) încalcă pluralismul democratic.

Concluzie:

• Incriminarea generică a „negării” fără dovada instigării concrete la ură sau violență este:
  • neconstituțională (art. 7, 30, 31, 53 Constituție),
  • contrară jurisprudenței CEDO și CCR (inclusiv Decizia CCR 619/2021),
  • și afectează grav libertatea academică, istorică, jurnalistică și civică.

1. Genera un document integral cu toate cele 10 teme, aranjate logic și pregătite pentru un memoriu, sesizare sau punct de vedere oficial;
2. Sau pot crea o variantă tabelară comparativă – ideală pentru dezbateri parlamentare sau consultări publice.

 11. Termenul „distribuire” – vag, disproporționat și cu potențial de autocenzură și abuz (se referă la: Art. 4 alin. (2′), (2²), Art. 5 din PL-x 168/2025)

Proiectul de lege prevede că distribuirea „prin orice mijloace” de materiale cu conținut fascist, legionar, rasist sau xenofob constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 1 la 5 ani, cu o pedeapsă majorată dacă distribuția are loc online.

Această reglementare este:

• neclară și lipsită de criterii obiective privind scopul sau contextul distribuției (ex. educațional, științific, artistic, jurnalistic);
• disproporționată, nefiind dovedită necesitatea unei pedepse de până la 5 ani în raport cu scopul urmărit (protecția împotriva urii);
• periculoasă, întrucât creează un efect de intimidare și autocenzură pentru istorici, ziariști, ONG-uri, profesori sau activiști civici.

Norme încălcate:

• Art. 30 și 31 din Constituție – libertatea de exprimare și dreptul la informare;
• Art. 7 Constituție și art. 1 Cod penal – lipsa de claritate a normei penale;
• Art. 53 Constituție – lipsa justificării proporționale a restrângerii unui drept fundamental;
• Art. 10 CEDO și Art. 19 PIDCP – protecția discursului, inclusiv a celor ofensatoare sau controversate;
• Jurisprudența CEDO (Lehideux și Isorni, Perinçek, Delfi v. Estonia) – sancțiunile penale trebuie să se aplice numai dacă există o instigare clară la ură, ostilitate sau violență, nu doar pentru simpla difuzare a unui material.

Concluzie și recomandare:

• Este esențial ca legea să excludă explicit de la sancțiune:
  • faptele de distribuire în scop educativ, științific, jurnalistic sau civic;
  • situațiile în care nu există o intenție de propagandă, instigare sau glorificare a ideologiei incriminate.
• În absența acestor distincții, articolul încalcă prevederile constituționale și internaționale și poate deveni un instrument periculos de cenzură indirectă.

 

 12. Disproporționalitatea pedepselor și riscul de sancționare arbitrară a exprimării online (se referă la: Art. 3 alin. (1), Art. 4 alin. (2′), (2²), Art. 5, Art. 6 din PL-x 168/2025)

Proiectul propune pedepse penale severe (închisoare între 1 și 10 ani + interzicerea unor drepturi), fără o diferențiere clară în funcție de gravitatea faptei, intenția autorului sau contextul exprimării. Mai mult, majorarea automată a pedepsei dacă distribuirea are loc online este discriminatorie și nejustificată juridic.

Probleme identificate:

• Disproporționalitatea sancțiunilor: pedeapsa de până la 5 ani pentru simpla distribuire (ex. arhive, cărți, materiale științifice) este comparabilă cu pedepse pentru infracțiuni grave (ex. viol, vătămare corporală gravă), ceea ce încalcă art. 53 din Constituție;
• Majorarea automată a pedepsei online: simpla utilizare a internetului nu justifică o sancțiune mai severă în lipsa unui pericol concret suplimentar – contrar jurisprudenței CEDO (Delfi v. Estonia, 2015);
• Interzicerea unor drepturi fundamentale (ex. de exprimare, asociere) este prevăzută în mod generic, fără a justifica raportul între faptă și sancțiune.

Norme și principii încălcate:

• Art. 7 din Constituție – lipsa clarității și previzibilității normei penale;
• Art. 53 Constituție – proporționalitatea restrângerii drepturilor;
• Art. 10 CEDO, art. 19 PIDCP – libertatea de exprimare și informare, inclusiv în mediul online;
• Art. 21 Constituție, art. 6 CEDO – risc de echivalare a unor condamnări politice istorice (ex. comuniste) cu fapte moderne, în lipsa unui proces echitabil.

Recomandări:

1. Reevaluarea limitelor de pedeapsă – în raport cu gravitatea reală a faptei și necesitatea protejării drepturilor fundamentale;
2. Eliminarea automatismului sancționator pentru distribuția online, dacă nu există o instigare directă la ură, violență sau discriminare;
3. Excluderea de la sancțiune a faptelor comise în context educativ, științific, artistic sau civic;
4. Introducerea unor criterii obiective de pericol social concret, în acord cu jurisprudența CCR și CEDO.

Concluzie generală

Având în vedere multiplele riscuri constituționale, juridice și internaționale generate de proiectul de lege PL-x 168/2025 — de la încălcarea libertății de exprimare și a dreptului la informare, până la lipsa de claritate a normelor penale și disproporționalitatea sancțiunilor — considerăm că adoptarea sa în forma actuală ar conduce la:

• restrângerea nejustificată a drepturilor fundamentale;
• instaurarea unui cadru legislativ susceptibil de abuzuri;
• compromiterea obligațiilor asumate de România în cadrul tratatelor internaționale privind drepturile omului (CEDO, PIDCP, Carta UE).

În consecință, solicităm ferm:

• respingerea proiectului PL-x 168/2025 în forma actuală, sau, în subsidiar:
• reformularea sa completă, pe baze conforme cu Constituția României, jurisprudența Curții Constituționale și standardele internaționale privind libertățile fundamentale.

Propunere finală

1. Amânarea republicării Ordonanței de Urgență nr. 31/2002, în forma consolidată de PL-x 168/2025, până la:

• revizuirea integrală și constituțională a modificărilor legislative propuse;
• eliminarea sau reformularea termenilor vagi și a incriminărilor disproporționate.

Republicarea în forma actuală ar însemna consacrarea unor norme:

• neclare (încălcând art. 1 alin. (5) din Constituție – cerința de claritate și previzibilitate);
• neconstituționale (prin restrângerea nereglementată a unor drepturi fundamentale – art. 53 Constituție);
• abuzive, prin absența unor criterii obiective și a garanțiilor legale esențiale.

O eventuală republicare fără corecturile necesare poate atrage răspunderea internațională a statului român, inclusiv prin:

• condamnări la CEDO,
• sesizări la organisme internaționale,
• afectarea credibilității României în cadrul UE și al sistemului ONU de protecție a drepturilor omului.

Observație privind disproporționalitatea sancțiunilor propuse în PL-x 168/2025

Tabelul de mai jos evidențiază o problemă majoră de tehnică legislativă: unele dintre pedepsele propuse de PL-x 168/2025 sunt mai severe decât cele prevăzute de Codul penal pentru infracțiuni cu un pericol social mult mai ridicat, precum:

• violul (art. 218 Cod penal) – pedeapsa minimă: 3 ani;
• vătămarea corporală gravă (art. 194) – minim: 2 ani;
• furtul calificat (art. 229) – minim: 1 an.

De exemplu, distribuirea unui material considerat „fascist” prin internet, chiar în scop educațional, este sancționată în proiect cu:

• până la 7 ani de închisoare, în unele cazuri (5 ani + majorare de 1/2),
• interzicerea unor drepturi fundamentale (fără evaluarea intenției sau impactului).

Această disproporție între faptă și sancțiune:

• încalcă art. 53 din Constituție – principiul proporționalității în restrângerea drepturilor fundamentale;
• încalcă art. 10 CEDO, care cere ca sancțiunea pentru exprimare să fie necesară într-o societate democratică și aplicată doar în caz de pericol clar de incitare la ură sau violență;
• contravine jurisprudenței CEDO (Delfi v. Estonia, Perinçek v. Elveția) și CCR (Decizia 619/2021).

Concluzie:
Aplicarea unor sancțiuni penale mai severe decât cele pentru infracțiuni violente asupra persoanei umane, în lipsa unei instigări concrete, transformă exprimarea de idei într-o infracțiune cu regim de pericol public, ceea ce este incompatibil cu statul de drept.

Observație privind disproporționalitatea pedepselor din PL-x 168/2025

Se remarcă faptul că, în forma actuală a proiectului:

• Unele infracțiuni de opinie, distribuție de materiale sau exprimare istorică sunt sancționate cu pedepse de până la 5–10 ani de închisoare, inclusiv cu interzicerea unor drepturi fundamentale;
• Aceste pedepse sunt comparabile sau chiar mai mari decât sancțiunile prevăzute de Codul penal pentru infracțiuni cu violență fizică sau sexuală (ex: vătămare corporală gravă, viol, violență domestică), ceea ce încalcă art. 53 din Constituție (proporționalitatea măsurii).

 Mai mult:

• Majorarea automată a pedepselor pentru exprimarea în mediul online, fără demonstrarea unui pericol concret suplimentar, este nejustificată și discriminatorie, încălcând jurisprudența CEDO (Delfi v. Estonia, 2015);
• Lipsa de criterii obiective privind intenția, contextul și scopul (educativ, științific, artistic) duce la riscul ca norme penale să fie aplicate arbitrar și represiv, mai ales asupra presei, mediului academic și societății civile.

 

• PEDEPSE – INCHISOARE – AMENDA – INTERZICEREA UNOR DREPTURI 

Care sunt modificările aduse de legea Vexler privind combaterea extremismului și a antisemitismului?

https://www.cdep.ro/pls/proiecte/upl_pck2015.proiect?idp=22378

https://agerpres.ro/politic/2025/12/17/camera-deputatilor-legea-vexler-reexaminata-adoptata-in-forma-in-care-a-plecat-la-promulgare–1512705

https://www.avocatnet.ro/articol_69704/Au-intrat-in-vigoare-sanc%C8%9Biuni-mai-dure-pentru-promovarea-%C8%99i-distribuirea-materialelor-cu-caracter-extremist.html

https://romania.europalibera.org/a/miza-scandalului-adoptarii-legii-vexler-pentru-combaterea-extremismului/33626603.html